prepurta [At: (a. 1748) IORGA, S. D. XVII, 59 / V: (reg) ~por~ / Pzi: preport / E: pre- + purta] 1 vt (Îvr) A duce dintr-un loc în altul. 2 vr (Ban) A se plimba mult dintr-un loc într-altul.

preporta v vz prepurta

prepórt, a -purtá v. tr. (pre- și port). Ban. Port pe icĭ pe colo, plimb. V. refl. El se preumbla și se prepurta (P. P.).

prepurta, preport, vb. I 1. (înv.) a duce dintr-un loc în altul, de colo-colo. 2. (refl.; reg.) a se plimba mult (dintr-un loc în altul).