7 definiții pentru prepuielnic
Explicative DEX
prepuielnic, ~ă a [At: BELDIMAN, E. 110/14 / P: ~pu-iel~ / Pl: ~ici, ~ice / E: prepune + -elnic] (Îrg; d. oameni) Bănuitor.
PREPUIELNIC, -Ă, prepuielnici, -e, adj. (Arhaizant) Care cade ușor la bănuială, bănuitor, neîncrezător. Firea lui bănuitoare, prepuielnică, îl biruise și de data asta. CAMIL PETRESCU, O. II 549. Era bătrîn și... prepuielnic; nu putea să-i spună adevărul. SLAVICI, N. II 286. Ca dînsul prepuielnic, alt om în lume nu-i, El vede pretutindeni tot curse și-amăgiri. NEGRUZZI, S. II 210.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PREPUIELNIC, -Ă, prepuielnici, -ce, adj. (Înv.) Bănuitor, neîncrezător. – Din prepune1 + suf. -elnic.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
prepuĭélnic, -ă adj. (d. prepun, prepuĭ). Est. Bănuitor, neîncrezător.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
prepuielnic.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Sinonime
PREPUIELNIC adj. v. bănuitor, neîncrezător, suspicios, temător.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prepuielnic adj. v. BĂNUITOR. NEÎNCREZĂTOR. SUSPICIOS. TEMĂTOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
prepuielnic, prepuielnicăadjectiv
- 1. Care cade ușor la bănuială. DLRLCsinonime: bănuitor neîncrezător suspicios temător
- Firea lui bănuitoare, prepuielnică, îl biruise și de data asta. CAMIL PETRESCU, O. II 549. DLRLC
- Era bătrîn și... prepuielnic; nu putea să-i spună adevărul. SLAVICI, N. II 286. DLRLC
- Ca dînsul prepuielnic, alt om în lume nu-i, El vede pretutindeni tot curse și-amăgiri. NEGRUZZI, S. II 210. DLRLC
-
etimologie:
- prepune + -elnic. DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.