PREPÓZIT, prepoziți, s. m. (În ierarhia Bisericii catolice) cleric de rang înalt care îndeplinește o funcție administrativă importantă. – Din lat. praepositus „cap”, „șef”.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de oprocopiuc | Greșeală de tipar | Permalink

PREPÓZIT ~ți m. (în biserica catolică) Preot cu atribuții administrative importante. /<lat. praepositus
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

PREPÓZIT s. m. 1. reprezentant al puterii superioare, temporar în fruntea unei colectivități sau a unui oficiu special din Imperiul Roman. ◊ mare maestru al palatului în Imperiul Bizantin. 2. cleric catolic de rang înalt care îndeplinește o funcție administrativă importantă. (< lat. praepositus, germ. Präpositus)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

PREPÓZIT s.m. (Ist.) 1. Reprezentant al puterii superioare, așezat temporar în fruntea unei colectivități sau a unui oficiu special din Imperiul roman. ♦ Mare maestru al palatului în Imperiul bizantin. 2. Ecleziast care conduce o prepozitură. 3. Șef, superior, conducător. [Cf. fr. préposite, it. preposito, lat. praepositus].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

prepózit (prepóziți), s. m. – Superior, șef. Lat. praepositus (sec. XIX).
Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

PREPÓZIT s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, șef.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

prepózit s. m., pl. prepóziți
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink