8 definiții pentru «prepelicar»   declinări

PREPELICÁR, prepelicari, s. m. Rasă de câini de vânătoare de talie mare, cu urechile lăsate în jos, folosită pentru vânatul mic; brac1. – Prepeliță + suf. -ar. Cf. scr. prepelicar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

prepelicár s. m., pl. prepelicári
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PREPELICÁR s. (ZOOL.) brac, (Transilv.) vișlă. (~ul este un câine de vânătoare.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREPELICÁR ~i m. Câine de vânătoare de talie mare, cu urechile aplecate, folosit, mai ales, la vânat prepelițe, potârnichi și alte păsări; brac. /prepeliță + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prepelicár s. m., pl. prepelicári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prepelicar m. câine de vânat prepelițe, potârnichi, iepuri, etc.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

prepelicár m. (d. vsl. *prĕpelka, prepeliță; sîrb. prepeličar. Cp. cu grănicer). Cîne [!] de vînat prepelițe, păturnichĭ, ĭepurĭ și alte vînaturĭ micĭ. V. copoŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PREPELICÁR (‹ prepeliță) s. m. Grupă de câini de vânătoare de talie mare, cu urechile aplecate, folosită pentru vânatul mic (prepelițe, potârnichi etc.), pe care îl semnalează oprindu-se în fața lui, într-o poziție caracteristică; brac1. Printre cele mai cunoscute rase de p. se numără: bracul de Weimar, bracul german cu păr scurt, bracul german cu păr sârmos.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink