preparandie sf [At: ANTROP. 288/16 / V: ~ndă / Pl: ~ii / E: lat praeparandia, ger Präparanden(schule)] (Îrg) 1 Școală primară. 2 Seminar teologic. 3 (Pgn) Școală de diverse feluri. 4-6 (Pex) Proces de învățământ desfășurat într-o preparandie (1-3).

PREPARANDIE, preparandii, s. f. (Transilv., Bucov.; ieșit din uz) Școală pentru pregătirea învățătorilor. Cei mai mulți erau foști cîntăreți de strană, care veniseră la preparandie ca să se facă dascăli. SLAVICI, O. II 46. D-ta ai zis că trebuie să mă duc la preparandie, ca să mă fac învățător. SBIERA, la CADE.

PREPARANDIE s.f. Vechi tip de școală care pregătea învățători; școală normală. [Gen. -iei. / < germ. Präparandie].

preparandie f. școală normală de învățători (în Ardeal).

*preparándie f. (lat. praeparanda, lucrurĭ care trebuĭe preparate [știute]). Trans. Școală normală.

preparandă sf vz preparandie

preparandie (înv.) (desp. -di-e) s. f., art. preparandia (desp. -di-a), g.-d. art. preparandiei; pl. preparandii, art. preparandiile (desp. -di-i-)

preparandie (înv.) (-di-e) s. f., art. preparandia (-di-a), g.-d. art. preparandiei; pl. preparandii, art. preparandiile (-di-i-)

preparandie s. f. (sil. -di-e), art. preparandia (sil. -di-a), g.-d. art. preparandiei; pl. preparandii, art. preparandiile (sil. -di-i-)

preparándie, preparandii, s.f. (arh.) Școală pentru pregătirea învățătorilor; liceu pedagogic: „Preparandia a fost înființată în anul 1862, la Sighet, avându-l la conducere pe profesorul Ioan Bușiția…” (Câmpeanu, 2016: 15). ■ Termen ieșit din uz; folosit, în trecut, în Trans. și Bucovina. – Din germ. Preparandie (DEX).