PREOȚÉSC, -EÁSCĂ, preoțești, adj. Care aparține preotului, referitor la preot; popesc. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -esc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PREOȚÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru preoți; de preot; popesc; păstoresc. [Sil. pre-o-] /preot + suf. ~esc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREOȚÉSC adj. (BIS.) 1. popesc, (livr.) păstoresc, sacerdotal. (A îmbrăcat haina ~ească.) 2. v. duhovnicesc. 3. v. clerical.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

preoțésc adj. m. (sil. pre-o-), f. preoțeáscă; pl. m. și f. preoțéști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREOȚÍ, preoțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face preot; a (se) popi, a (se) hirotonisi. 2. Intranz. (Înv.) A exercita funcția de preot; a păstori. [Pr.: pre-o-] – Din preot.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PREOȚÍ ~ésc 1. tranz. A face să se preoțească; a popi; a hirotonisi. 2. intranz. A exercita funcția de preot; a fi preot; a păstori. [Sil. pre-o-] /Din preot
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE PREOȚÍ mă ~ésc intranz. A deveni preot; a se popi; a se hirotonisi. [Sil. pre-o-] /Din preot
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREOȚÍ vb. v. hirotonisi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREOȚÍ vb. v. păstori.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

preoțí vb. (sil. pre-o-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preoțésc, imperf. 3 sg. preoțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. preoțeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink