PRENÚME, prenume, s. n. Nume care se dă unui om la naștere și care distinge pe fiecare dintre membrii aceleiași familii; nume de botez. – Din fr. prénom, lat. praenomen (după nume).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PRENÚME ~ n. Nume individual dat unui om la naștere, prin care se distinge fiecare membru al unei familii; nume mic; nume de botez. /<fr. prénom, lat. praenomon
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRENÚME s.n. Numele (particular) dat cuiva la naștere, deosebit de acela de familie; nume mic. [Var. (prin confuzie) pronume s.n. / cf. fr. prénom, lat. praenomen].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRENÚME s. n. nume care se dă cuiva la naștere; nume de botez. (după fr. prénom, lat. praenomen)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PRENÚME s. nume de botez, nume mic, (impr.) pronume. (Are ~le Ion.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prenúme (nume dat la naștere) s. n., pl. prenúme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink