PRENUMĂRÁRE, prenumărări, s. f. (Rar) Faptul de a (se) prenumăra. [Var.: prenumeráre s. f.] – V. prenumăra.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRENUMĂRÁRE s. v. abonare.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
prenumăráre s. f., pl. prenumărări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRENUMĂRÁ, prenúmăr, vb. I. Refl. și tranz. (Rar) A (se) număra printre..., a (se) socoti între... – Pre2 + număra.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRENUMĂRÁ vb. v. abona.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
prenumărá vb., ind. prez. 1 sg. prenúmăr, 3 sg. și pl. prenúmără
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink