prentoárce, prentórc, vb. III 1. (înv. și reg.) a (se) întoarce, a (se) muta (din nou). 2. (reg.; despre țuică) a distila de două ori sau de mai multe ori; a prefige.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink