PRENOTÁ, prenotez, vb. I. Tranz. (Rar) A înscrie dinainte pe cineva pe o listă, pentru a-l avea în evidență. – Pre¹- + nota.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PRENOTÁ ~éz tranz. rar (numele unei persoane) A înregistra dinainte (într-o listă de evidență); a nota din timp. /pre- + a nota
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRENOTÁ vb. I. tr. (Rar) A înscrie dinainte pe cineva pe o listă pentru a-l avea în evidență. [< pre- + nota].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRENOTÁ vb. tr. a înscrie dinainte pe cineva într-un registru, pe o listă. (< germ. pränotieren)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

prenotá vb., ind. prez. 1 sg. prenotéz, 3 sg. și pl. prenoteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink