PREMIÁ, premiez, vb. I. Tranz. A acorda, a conferi cuiva un premiu. [Pr.: -mi-a] – Din lat. praemiare, it. premiare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A PREMIÁ ~éz tranz. A distinge cu un premiu. [Sil. -mi-a] /<lat. praemiare, it. premiare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREMIÁ vb. I. tr. A da, a decerna un premiu. [Pron. -mi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < it. premiare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PREMIÁ vb. tr. a acorda, a decerna un premiu. (< lat. praemiare, it. premiare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

premiá vb. (sil. -mi-a), ind. prez. 1 sg. premiéz, 3 sg. și pl. premiáză, 1 pl. premiém (sil. -mi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. premiéze; ger. premiínd (sil. -mi-ind)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink