2 intrări
22 de definiții

Explicative DEX

premetea sf vz primitea

premeti v vz primiti

primetea sf vz primitea

primeti v vz primiti

primitea sf [At: PAMFILE, A. R. 216 / V: premet~, ~met~ / Pl: ~ele / E: drr primiteală] 1 (Reg) Mătură cu coada lungă, cu care se mătură pleava, când se vântură grânele pe arie Si: (reg) felează, felezeu, felezitoare, felezoaie, leasă. 2 (Reg) Unealtă formată dintr-o plasă susținută de o prăjină, cu care se îndepărtează pleava. 3 (Mun; îf premetea) Bidinea. 4 (Îe) A-i da cu premeteaua A vorbi mult și fără rost. 5 (Mun; îf premetea) Ștergar. 6 (Mun; îf premetea) Cârpă de spălat vasele Si: spălător. 7 (Mun; îf premetea) Cârpă de spălat pe jos Si: otreapă.

primiti vt [At: PAMFILE, A. R. 215 / V: premeti / Pzi: ~tesc / E: bg преметна] 1 (Reg) A vântura a doua oară grâul, ovăzul sau orzul. 2 (Mun; Olt) A curăți. 3 (Mun; Olt) A scutura de praf. 4 (Mun; Olt) A înnoi. 5 (Mun; Olt) A vărui. 6 (Reg; îf premeti) A primeni rufaria de corp sau de pat. 7 (Olt; îf premeti) A frământa pâinea, adăugând aluat nou la cel vechi.

PRIMITEA, primitele, s. f. (Regional) Un fel de mătură cu coada lungă, cu care se mătură pleava, cînd se vîntură grînele pe arie. Mătura de la primitit are o coadă lungă și subțire de lemn cu trei bețe la capăt legate cu ațe și formînd un schelet pe care se leagă ramurile de mătură... este lată și se numește primitea. PAMFILE, A. R. 216.

PRIMITI, primitesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A vîntura a doua oară grîul, ovăzul sau orzul. Prin unele părți, orzul și mai ales ovăzul și grîul se mai vîntură o dată. Această vînturare se numește... și primiteală sau primitit, iar verbul este a primiti. PAMFILE, A. R. 215.

PRIMITEA, primitele, s. f. (Reg.) Un fel de mătură cu coadă lungă, cu care se mătură pleava cînd se vîntură grînele pe arie. – Din primiteală.

PRIMITI, primitesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vîntura a doua oară grîul, ovăzul sau orzul. – Bg. premitam.

premetì v. V. primitì.

primitea f. Mold. felezău. [Abstras din primitì].

primitì v. 1. a agita coada (de păsări): (rața) cu coada primitește ISP.; 2. Mold. a felezui. [Și premetì = lat. PRAEMITTERE (cf. sumete)].

premetésc, primitésc și primetésc v. intr. (vsl. prĭemetati, a arunca; sîrb. premetati, a arunca deasupra, a scotoci. V. mătură, pred-met). Mătur (pleava). Vest. Scutur, mătur, agit (ca să curăț), pun la o parte după ce s’a curățat de pleavă (grîu). V. refl. Fulgiĭ zburaŭ primetindu-se în văzduh (CL. 1912, 1203).

primetésc, V. premetésc.

primitésc, V. premetesc.

Etimologice

primeti (-tesc, -it), vb.1. A mătura. – 2. A curăța, a vîntura. – Var. premeti. Sl. (bg.) prĕmetati (Tiktin). – În Trans.Der. primeteală, s. f. (Trans., băț).

Sinonime

PREMETEA s. v. bidinea.

premetea s. v. BIDINEA.

Arhaisme și regionalisme

premeti, pers. 3 sg. premetește, vb. IV (înv. și reg.) V. primiti.

primitea, primitele, s.f. (reg.) 1. mătură cu coadă lungă, făcută din nuiele sau fire de mătură, cu care se mătură pleava, paiele rămase la vânturatul cu lopata; felează, felezeu, felezitoare, felezoaie, leasă, târn. 2. unealtă formată dintr-o plasă susținută de o prăjină, cu care se îndepărtează pleava (la vânturatul cu lopata). 3. (în forma: premetea) bidinea. 4. (în forma: premetea) ștergar, prosop; cârpă de spălat sau de șters vasele, de spălat pe jos.

primiti, primitesc, vb. IV (reg.) 1. (despre pleava sau paiele de cereale) a da la o parte, a curăți, a mătura cu primiteaua (felezeul, târnul) la vânturat cu lopata. 2. a mătura în casă, a scutura, a curăți; a înnoi, a reînnoi; a vărui. 3. (în forma: premeti) a primeni rufăria (de corp sau de pat). 4. (despre pâine; în forma: premeti) a frământa, adăugând aluat nou la cel vechi. 5. (despre unele păsări și animale) a agita mereu ceva.

Intrare: primitea
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • primitea
  • primiteaua
plural
  • primitele
  • primitelele
genitiv-dativ singular
  • primitele
  • primitelei
plural
  • primitele
  • primitelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • premetea
  • premeteaua
plural
  • premetele
  • premetelele
genitiv-dativ singular
  • premetele
  • premetelei
plural
  • premetele
  • premetelelor
vocativ singular
plural
primetea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: primiti
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • primiti
  • primitire
  • primitit
  • primititu‑
  • primitind
  • primitindu‑
singular plural
  • primitește
  • primitiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • primitesc
(să)
  • primitesc
  • primiteam
  • primitii
  • primitisem
a II-a (tu)
  • primitești
(să)
  • primitești
  • primiteai
  • primitiși
  • primitiseși
a III-a (el, ea)
  • primitește
(să)
  • primitească
  • primitea
  • primiti
  • primitise
plural I (noi)
  • primitim
(să)
  • primitim
  • primiteam
  • primitirăm
  • primitiserăm
  • primitisem
a II-a (voi)
  • primitiți
(să)
  • primitiți
  • primiteați
  • primitirăți
  • primitiserăți
  • primitiseți
a III-a (ei, ele)
  • primitesc
(să)
  • primitească
  • primiteau
  • primiti
  • primitiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • premeti
  • premetire
  • premetit
  • premetitu‑
  • premetind
  • premetindu‑
singular plural
  • premetește
  • premetiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • premetesc
(să)
  • premetesc
  • premeteam
  • premetii
  • premetisem
a II-a (tu)
  • premetești
(să)
  • premetești
  • premeteai
  • premetiși
  • premetiseși
a III-a (el, ea)
  • premetește
(să)
  • premetească
  • premetea
  • premeti
  • premetise
plural I (noi)
  • premetim
(să)
  • premetim
  • premeteam
  • premetirăm
  • premetiserăm
  • premetisem
a II-a (voi)
  • premetiți
(să)
  • premetiți
  • premeteați
  • premetirăți
  • premetiserăți
  • premetiseți
a III-a (ei, ele)
  • premetesc
(să)
  • premetească
  • premeteau
  • premeti
  • premetiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • primeti
  • primetire
  • primetit
  • primetitu‑
  • primetind
  • primetindu‑
singular plural
  • primetește
  • primetiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • primetesc
(să)
  • primetesc
  • primeteam
  • primetii
  • primetisem
a II-a (tu)
  • primetești
(să)
  • primetești
  • primeteai
  • primetiși
  • primetiseși
a III-a (el, ea)
  • primetește
(să)
  • primetească
  • primetea
  • primeti
  • primetise
plural I (noi)
  • primetim
(să)
  • primetim
  • primeteam
  • primetirăm
  • primetiserăm
  • primetisem
a II-a (voi)
  • primetiți
(să)
  • primetiți
  • primeteați
  • primetirăți
  • primetiserăți
  • primetiseți
a III-a (ei, ele)
  • primetesc
(să)
  • primetească
  • primeteau
  • primeti
  • primetiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

primitea, primitelesubstantiv feminin

  • 1. regional Un fel de mătură cu coada lungă, cu care se mătură pleava, când se vântură grânele pe arie. DLRLC
    • format_quote Mătura de la primitit are o coadă lungă și subțire de lemn cu trei bețe la capăt legate cu ațe și formînd un schelet pe care se leagă ramurile de mătură... este lată și se numește primitea. PAMFILE, A. R. 216. DLRLC
  • 2. Bidinea. Sinonime
    sinonime: bidinea
etimologie:
  • primiteală DLRM

primiti, primitescverb

  • 1. regional A vântura a doua oară grâul, ovăzul sau orzul. DLRLC
    • format_quote Prin unele părți, orzul și mai ales ovăzul și grîul se mai vîntură o dată. Această vînturare se numește... și primiteală sau primitit, iar verbul este a primiti. PAMFILE, A. R. 215. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.