premetea sf vz primitea

premeti v vz primiti

primetea sf vz primitea

primeti v vz primiti

primitea sf [At: PAMFILE, A. R. 216 / V: premet~, ~met~ / Pl: ~ele / E: drr primiteală] 1 (Reg) Mătură cu coada lungă, cu care se mătură pleava, când se vântură grânele pe arie Si: (reg) felează, felezeu, felezitoare, felezoaie, leasă. 2 (Reg) Unealtă formată dintr-o plasă susținută de o prăjină, cu care se îndepărtează pleava. 3 (Mun; îf premetea) Bidinea. 4 (Îe) A-i da cu premeteaua A vorbi mult și fără rost. 5 (Mun; îf premetea) Ștergar. 6 (Mun; îf premetea) Cârpă de spălat vasele Si: spălător. 7 (Mun; îf premetea) Cârpă de spălat pe jos Si: otreapă.

primiti vt [At: PAMFILE, A. R. 215 / V: premeti / Pzi: ~tesc / E: bg преметна] 1 (Reg) A vântura a doua oară grâul, ovăzul sau orzul. 2 (Mun; Olt) A curăți. 3 (Mun; Olt) A scutura de praf. 4 (Mun; Olt) A înnoi. 5 (Mun; Olt) A vărui. 6 (Reg; îf premeti) A primeni rufaria de corp sau de pat. 7 (Olt; îf premeti) A frământa pâinea, adăugând aluat nou la cel vechi.

PRIMITEA, primitele, s. f. (Regional) Un fel de mătură cu coada lungă, cu care se mătură pleava, cînd se vîntură grînele pe arie. Mătura de la primitit are o coadă lungă și subțire de lemn cu trei bețe la capăt legate cu ațe și formînd un schelet pe care se leagă ramurile de mătură... este lată și se numește primitea. PAMFILE, A. R. 216.

PRIMITI, primitesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A vîntura a doua oară grîul, ovăzul sau orzul. Prin unele părți, orzul și mai ales ovăzul și grîul se mai vîntură o dată. Această vînturare se numește... și primiteală sau primitit, iar verbul este a primiti. PAMFILE, A. R. 215.

PRIMITEA, primitele, s. f. (Reg.) Un fel de mătură cu coadă lungă, cu care se mătură pleava cînd se vîntură grînele pe arie. – Din primiteală.

PRIMITI, primitesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vîntura a doua oară grîul, ovăzul sau orzul. – Bg. premitam.

premetì v. V. primitì.

primitea f. Mold. felezău. [Abstras din primitì].

primitì v. 1. a agita coada (de păsări): (rața) cu coada primitește ISP.; 2. Mold. a felezui. [Și premetì = lat. PRAEMITTERE (cf. sumete)].

premetésc, primitésc și primetésc v. intr. (vsl. prĭemetati, a arunca; sîrb. premetati, a arunca deasupra, a scotoci. V. mătură, pred-met). Mătur (pleava). Vest. Scutur, mătur, agit (ca să curăț), pun la o parte după ce s’a curățat de pleavă (grîu). V. refl. Fulgiĭ zburaŭ primetindu-se în văzduh (CL. 1912, 1203).

primetésc, V. premetésc.

primitésc, V. premetesc.

primeti (-tesc, -it), vb. – 1. A mătura. – 2. A curăța, a vîntura. – Var. premeti. Sl. (bg.) prĕmetati (Tiktin). – În Trans. – Der. primeteală, s. f. (Trans., băț).

PREMETEA s. v. bidinea.

premetea s. v. BIDINEA.

premeti, pers. 3 sg. premetește, vb. IV (înv. și reg.) V. primiti.

primitea, primitele, s.f. (reg.) 1. mătură cu coadă lungă, făcută din nuiele sau fire de mătură, cu care se mătură pleava, paiele rămase la vânturatul cu lopata; felează, felezeu, felezitoare, felezoaie, leasă, târn. 2. unealtă formată dintr-o plasă susținută de o prăjină, cu care se îndepărtează pleava (la vânturatul cu lopata). 3. (în forma: premetea) bidinea. 4. (în forma: premetea) ștergar, prosop; cârpă de spălat sau de șters vasele, de spălat pe jos.

primiti, primitesc, vb. IV (reg.) 1. (despre pleava sau paiele de cereale) a da la o parte, a curăți, a mătura cu primiteaua (felezeul, târnul) la vânturat cu lopata. 2. a mătura în casă, a scutura, a curăți; a înnoi, a reînnoi; a vărui. 3. (în forma: premeti) a primeni rufăria (de corp sau de pat). 4. (despre pâine; în forma: premeti) a frământa, adăugând aluat nou la cel vechi. 5. (despre unele păsări și animale) a agita mereu ceva.