3 intrări
17 definiții

Explicative DEX

PREMENIT1 s. n. v. primenit1.

PREMENIT1 s. n. v. primenit1.

PRIMENIT1 s. n. Primenire. [Var.: (reg.) premenit s. n.] – V. primeni.

premenitu sf [At: LM / V: primin~ / Pl: ~ri / E: premeni + -tură] (Reg) 1 Primenire (6). 2 (Ccr; lpl) Primeneli (6).

primenit1 sn [At: DDRF / V: (reg) ~min~ / Pl: (rar) ~uri / E: primeni] 1-10 Primenire (1-10)

priminit1 sn vz primenit1

priminitu sf vz premenitură

PRIMENIT1, primenituri, s. n. Primenire. [Var.: (reg.) premenit s. n.] – V. primeni.

PREMENIT1 s. n. v. primenit1

PRIMENIT1, primenituri, s. n. (Rar) Primenire, schimbare. ◊ Primenitul luminii = schimbare de lună, lună nouă. Nu era rău să mai fi zăbovit dumneavoastră cîteva zile la noi, că-i tocmai la primenitul luminii și vremea poate să se schimbe. HOGAȘ, M. N. 153. – Variantă: (regional) premenit s. n.

Ortografice DOOM

primenit s. n.

primenit s. n.

primenit s. n.

Sinonime

PREMENITURI s. pl. v. albitură, primeneală, rufă, rufărie, schimb.

premenituri s. pl. v. ALBITURĂ. PRIMENEALĂ. RUFĂ. RUFĂRIE. SCHIMB.

PRIMENIT s. v. primeneală.

PRIMENIT s. primeneală, primenire, schimbare, schimbat. (~ așternuturilor.)

Arhaisme și regionalisme

premenitură, premenituri, s.f. (reg.) 1. primenire. 2. (la pl.) primeneli, lenjerie curată.

Intrare: premenituri
premenituri substantiv feminin
substantiv feminin (F169)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • premenituri
  • premeniturile
genitiv-dativ singular
plural
  • premenituri
  • premeniturilor
vocativ singular
plural
Intrare: premenitură
premenitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • premenitu
  • premenitura
plural
  • premenituri
  • premeniturile
genitiv-dativ singular
  • premenituri
  • premeniturii
plural
  • premenituri
  • premeniturilor
vocativ singular
plural
priminitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: primenit (s.n.)
primenit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • primenit
  • primenitul
  • primenitu‑
plural
  • primenituri
  • primeniturile
genitiv-dativ singular
  • primenit
  • primenitului
plural
  • primenituri
  • primeniturilor
vocativ singular
plural
premenit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • premenit
  • premenitul
  • premenitu‑
plural
  • premenituri
  • premeniturile
genitiv-dativ singular
  • premenit
  • premenitului
plural
  • premenituri
  • premeniturilor
vocativ singular
plural
priminit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • priminit
  • priminitul
  • priminitu‑
plural
  • priminituri
  • priminiturile
genitiv-dativ singular
  • priminit
  • priminitului
plural
  • priminituri
  • priminiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

primenit, primeniturisubstantiv neutru

  • 1. Primeneală, primenire, schimbare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Primenitul luminii = schimbare de lună, lună nouă. DLRLC
      • format_quote Nu era rău să mai fi zăbovit dumneavoastră cîteva zile la noi, că-i tocmai la primenitul luminii și vremea poate să se schimbe. HOGAȘ, M. N. 153. DLRLC
etimologie:
  • vezi primeni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.