căutare avansată
12 definiții pentru „preludiu”   declinări

PRELÚDIU, preludi, s. n. 1. Partea introductivă a unei compoziți muzicale mai ample. ♦ Spec. Prima piesă muzicală dintro suită instrumentală; piesă care precedă o fugă s-au un coral. ♦ Piesă instrumentală independentă, scrisă în formă liberă. 2. Exercițiu muzical pregătitor; p. ext. improvizație. 3. Fig. Ceea ce anunță, precedă s-au pregătește o acțiune s-au un eveniment; acțiune premergătoare. – Din fr. prélude, it. preludio, genn. Präludium.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PRELÚDIU, preludi, s. n. 1. Parte introductivă a unei compoziți muzicale mai ample. ♦ Spec. Prima piesă muzicală dintro suită instrumentală; piesă care precedă o fugă s-au un coral. ♦ Piesă instrumentală independentă, scrisă în formă liberă. 2. Exercițiu muzical pregătitor; p. ext. improvizație. 3. Fig. Ceea ce anunță, precedă s-au pregătește o acțiune s-au un eveniment; acțiune premergătoare. – Din fr. prélude, it. preludio, germ. Präludium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

prelúdiu [diu pron. diu] s. n., art. prelúdiul; pl. prelúdi, art. prelúdile (-dii-)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PRELÚDIU s. v. cuvânt introductiv, cuvânt înainte, introducere, prefață.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRELÚDIU ~i n. 1) Succesiune de note cântate de un interpret pentru a loa tonalitatea necesară. 2) Parte introductivă a unei compoziți muzicale. 3) Piesă instrumentală independentă de formă liberă și de proporți mici. 4) fig. Acțiune care precedă altă acțiune, anunțând începutul ei; acțiune preliminară. /<fr. prélude, it. preludio, germ. Präludium
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRELÚDIU s.n. 1. Piesă instrumentală care are funcția de a introduce, de a preceda o lucrare muzicală mai amplă. ♦ Compoziție muzicală instrumentală de sine stătătoare, cu un caracter și o structură foarte variate. 2. (Fig.) Ceea ce precedă, pregătește, anunță un eveniment, o acțiune, un început. [Pron. -diu. / cf. it. preludio, germ. Präludium, fr. prélude < lat. prae – înainte, ludus – cântec].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRELÚDIU s. n. 1. exercițiu muzical pentru acordarea instrumentului s-au pentru antrenarea mâinilor ori voci; (p. ext.) improvizație muzicală preliminară. 2. parte introductivă a unei compoziți muzicale. ◊ piesă care precedă o fugă, o tocată, un coral; prima parte a suitei. ◊ compoziție muzicală instrumentală independentă, cu un caracter și o structură foarte variate. ◊ lucrare simfonică, programatică. 3. ceea ce precedă, anunță (o acțiune). (< germ. Präludium, it. preludio, fr. prélude)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

prelúdiu s. n. [-diu pron. -diu], art. prelúdiul; pl. prelúdi, art. prelúdile (sil. -dii-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

preludiu n. 1. ceeace se cântă s-au se execută k pregătire; 2. improvizațiune muzicală; 3. fig. ceeace precede s-au prepară ceva: fulgerele sânt preludiul furtunei.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*prelúdiŭ n. (lat. praeludium, d. ludus, joc, lúdere, a juca). Acțiunea de a preluda. Scurt cîntec introductiv în ainte [!] de cîntecu principal. Fig. Mică acțiune în aintea celeĭ principale: aceștĭ fiorĭ îs preludile frigurilor, tuneteles preludile furtuniĭ. V. pestref.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

preludiu (‹ lat, praeludium; it. preludio; fr. prélude; germ. Vorspiel). 1. Scurtă improvizație* care precede execuția unei piese vocale, instrumentale, vocalinstrumentale s-au oficierea unei ceremoni religioase, având o dublă funcție: aceea de ai „acorda” pe interpreți prin fixarea tonului de bază [v. intonație (I, 1)] și aceea de a crea un „montaj psihologic” propice receptări mesajului muzical ce urmează a fii transmis. Până în sec. 16, termenul de p. a avut decât această accepțiune. În sec. 17 piesele instr. care, în acest context, nu aveau o scritură polif. fugato* erau denumite p. ♦ În serviciul religios protestant, intonarea coralului* era precedată de un p.coral (germ. Choralvorspiel) fie improvizat („a preludiu” = a cânta liber, a improviza), fie consemnat în partitură*; cel din urmă, utilizând o mare varietate de procedee omofone* și polif., a conturat p.-coral al lui J.S. Bach. 2. Începând din a dooa jumătate a sec. 16, numele a desemnat, p. ext., piesă muzicală care prefațează fuga*, suita (I, 1), cantata*, opera* etc. În acest sens, p. este sin. cu introducere (2) (entrada, entrée*, intrada* s-au chiar cu uvertură). Spre sfârșitul sec. 17, p. devine numele obișnuit al primei părți din suita instr. (pentru laută*, clavecin*, orch. etc.). În principiu, arhitectura p. nu este canonizată, el putând adopta forma de lied* bi- s-au tripartit, de sinfonia* it., uvertură fr. etc. P. care preced fugile și tocatele* de orgă s-au clavecin ale lui J.S. Bach au, de cele mai multe ori, forma suită, cu evoluția tonală obișnuită l-a dominantă* s-au l-a relativa* majoră*. 3. Începând din sec. 19, numele este atribuit, printro ext. și mai largă, și unor piese muzicale de sine stătătoare, indicând asupra dimensiunilor reduse și a libertăți formale a acestora. P. de operă s-au de suită pentru orch. capătă și ele o oarecare autonomie, putând fii executate și independent de context; prin emanciparea lor se naște p. simfonic. P. pentru pian sânt grupate uneori în cicluri (I, 1), „construite” pe baza opoziților dinamice*, de caracter (v. caracter, piesă de) etc. dintre piesele componente. În epoca modernă au compus p. (instr. s-au simf., independente s-au în cicluri) Chopin, Debussy, Rahmaninov, Skribian. În muzica românească: Enescu, I. Dumitrescu.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

preludiucoral v. preludiu (1).
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink