PRELEVÁRE, prelevări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a preleva și rezultatul ei. – V. preleva.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PRELEVÁRE s.f. Acțiunea de a preleva și rezultatul ei; prelevație. [< preleva].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

preleváre s. f., g.-d. art. prelevării; pl. prelevări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRELEVÁ, prelév, vb. I. Tranz. (Livr.) A detașa, a extrage, a lua (cu anticipație) o parte dintr-un tot, dintr-un ansamblu. [Prez. ind. și: prelevez] – Din fr. prélever.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PRELEVÁ prelév tranz. (o anumită parte) A lua (cu anticipație) dintr-un ansamblu, dintr-o cantitate totală. ~ o sumă. /<fr. prélever
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRELEVÁ vb. I. tr. A lua, a ridica o cantitate relativ mică din cantitatea totală a unui material disponibil. [< fr. prélever].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRELEVÁ vb. tr. a extrage, a detașa dintr-o cantitate totală, dintr-un ansamblu. ◊ a recolta un eșantion de țesut, lichid organic etc. spre a fi studiat. (< fr. prélever)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

prelevá vb., ind. prez. 1 sg. prelév, 3 sg. și pl. prelévă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink