PREJUDECÁTĂ, prejudecăți, s. f. Părere, idee preconcepută (și adesea eronată) pe care și-o face cineva asupra unui lucru, adoptată, de obicei, fără cunoașterea directă a faptelor; prejudeț, prejudiciu. – Pre1- + judecată (după fr. préjugé).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

prejudecátă s. f., g.-d. art. prejudecắții; pl. prejudecắți
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PREJUDECÁ vb. v. prevedea.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREJUDECÁTĂ s. (livr.) eres, (rar) preconcepție, (înv.) prejudecare, prejudeț, prejudiciu, prevenție, (grecism înv.) prolips. (Om lipsit de ~ăți.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A PREJUDECÁ prejúdec tranz. înv. (stări de lucruri, situații etc.) A aprecia fără o cercetare prealabilă; a determina în mod preconceput. /pre- + a judeca
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREJUDECÁTĂ ~ăți f. Opinie preconcepută, de cele mai multe ori eronată și defavorabilă, impusă de mediu sau de educație. /pre- + judecată
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREJUDECÁTĂ s.f. Părere, idee preconcepută asupra unui lucru sau a unei probleme. [După fr. préjugé].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PREJUDECÁTĂ s. f. părere, idee preconcepută; preconcepție. (după fr. préjugé)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PREJUDECÁ, prejúdec, vb. I. Tranz. (Înv.) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat; a avea idei preconcepute. – Din pre2- + judeca (după fr. prejuger).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

prejudecá vb., ind. prez. 1 sg. prejúdec, 3 sg. și pl. prejúdecă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prejudecátă s. f., pl. prejudecăți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prejudecà v. 1. a decide o chestiune înainte de a o fi aprofundat; 2. a prevedea o conjectură; 3. Jur. a fi prejudiciabil.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

prejudecată f. prejudiciu.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*prejúdec, a v. tr. (pre- și judec, după lat. prae-judicare). Judec (apreciez) din ainte [!] fără cercetare: nu prejudeca nimica ! Jur. Daŭ în ainte [!] de judecată o deciziune din care se poate prevedea sentența [!] finală.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*prejudecată f., pl. ățĭ (pre- și judecată, după pre-judiciŭ). Prejudiciŭ, părere (greșită) formată din ainte [!].
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink