2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREJUDECATĂ, prejudecăți, s. f. Părere, idee preconcepută (și adesea eronată) pe care și-o face cineva asupra unui lucru, adoptată, de obicei, fără cunoașterea directă a faptelor sau impusă prin educație, societate; prejudeț, prejudiciu. – Pre1- + judecată (după fr. préjugé).

prejudeca sf [At: MAIOR, IST. 1948 / V: (înv) preaj~ / Pl: ~căți / E: pre- + judecată cdp fr préjugé] Părere, idee preconcepută și adesea eronată pe care și-o face cineva asupra unui lucru sau a unei probleme, adoptată, de obicei, fără cunoașterea directă sau temeinică a obiectului ori a problemei respective Si: (rar) preconcepție, (liv) prevenție, (înv) prejudecare, prejudeț, prejudiciu.

PREJUDECATĂ, prejudecăți, s. f. Părere, idee preconcepută (și adesea eronată) pe care și-o face cineva asupra unui lucru, adoptată, de obicei, fără cunoașterea directă a faptelor; prejudeț, prejudiciu. – Pre1- + judecată (după fr. préjugé).

PREJUDECATĂ, prejudecăți, s. f. Părere greșită pe care cineva și-o face dinainte asupra unui lucru, sau pe care o adoptă cu ușurință, fără o cunoaștere temeinică a obiectului, a problemei; opinie, idee preconcepută. Lumea trecutului de prejudecăți și nedrepte rînduiri sociale a ajuns la finele evoluției ei fatale ca toate alcătuirile omenești. SADOVEANU, E. 18. Ceva din asprimea și din prejudecățile lui Tertulian... a rămas în sufletul și în obiceiurile mele. GALACTION, O. I 333. Îndoieli, prejudecată, să mai am nu s-ar putea. MACEDONSKI, O. I 271.

PREJUDECA, prejudec, vb. I. Tranz. (Înv.) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat; a avea idei preconcepute. – Din pre2- + judeca (după fr. prejuger).

PREJUDECA s.f. Părere, idee preconcepută asupra unui lucru sau a unei probleme. [După fr. préjugé].

PREJUDECA s. f. părere, idee preconcepută; preconcepție. (după fr. préjugé)

A PREJUDECA prejudec tranz. înv. (stări de lucruri, situații etc.) A aprecia fără o cercetare prealabilă; a determina în mod preconceput. /pre- + a judeca

PREJUDECATĂ ~ăți f. Opinie preconcepută, de cele mai multe ori eronată și defavorabilă, impusă de mediu sau de educație. /pre- + judecată

*prejudecată f., pl. ățĭ (pre- și judecată, după pre-judiciŭ). Prejudiciŭ, părere (greșită) formată din ainte.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prejudeca s. f., g.-d. art. prejudecății; pl. prejudecăți

prejudeca s. f., g.-d. art. prejudecății; pl. prejudecăți

prejudeca vb., ind. prez. 1 sg. prejudec, 3 sg. și pl. prejudecă

prejudeca s. f., pl. prejudecăți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PREJUDECA s. (livr.) eres, (rar) preconcepție, (înv.) prejudecare, prejudeț, prejudiciu, prevenție, (grecism înv.) prolips. (Om lipsit de ~ăți.)

PREJUDECA s. (livr.) eres, (rar) preconcepție, (înv.) prejudecare, prejudeț, prejudiciu, prevenție, (grecism înv.) prolips. (Om lipsit de ~i.)

Intrare: prejudecat
prejudecat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prejudecat
  • prejudecatul
  • prejudecatu‑
  • prejudeca
  • prejudecata
plural
  • prejudecați
  • prejudecații
  • prejudecate
  • prejudecatele
genitiv-dativ singular
  • prejudecat
  • prejudecatului
  • prejudecate
  • prejudecatei
plural
  • prejudecați
  • prejudecaților
  • prejudecate
  • prejudecatelor
vocativ singular
plural
Intrare: prejudecată
prejudecată substantiv feminin
substantiv feminin (F61)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prejudeca
  • prejudecata
plural
  • prejudecăți
  • prejudecățile
genitiv-dativ singular
  • prejudecăți
  • prejudecății
plural
  • prejudecăți
  • prejudecăților
vocativ singular
plural
preajudecată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prejudeca, prejudecățisubstantiv feminin

  • 1. Părere, idee preconcepută (și adesea eronată) pe care și-o face cineva asupra unui lucru, adoptată, de obicei, fără cunoașterea directă a faptelor sau impusă prin educație, societate. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Lumea trecutului de prejudecăți și nedrepte rînduiri sociale a ajuns la finele evoluției ei fatale ca toate alcătuirile omenești. SADOVEANU, E. 18. DLRLC
    • format_quote Ceva din asprimea și din prejudecățile lui Tertulian... a rămas în sufletul și în obiceiurile mele. GALACTION, O. I 333. DLRLC
    • format_quote Îndoieli, prejudecată, să mai am nu s-ar putea. MACEDONSKI, O. I 271. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.