2 intrări
18 definiții

Explicative DEX

PREFIXARE, prefixări, s. f. Acțiunea de a prefixa și rezultatul ei; prefixație. – V. prefixa.

PREFIXARE, prefixări, s. f. Acțiunea de a prefixa și rezultatul ei; prefixație. – V. prefixa.

prefixare sf [At: SCL 1954, 295 / Pl: ~xări / E: prefixa] Formare a unui cuvânt cu ajutorul unui prefix (1) Si: prefixație.

PREFIXARE s.f. Acțiunea de a prefixa și rezultatul ei; prefixație. [< prefixa].

PREFIXA, prefixez, vb. I. Tranz. A atașa un prefix unui cuvânt pentru a forma un derivat. – Din fr. préfixer.

PREFIXA, prefixez, vb. I. Tranz. A atașa un prefix unui cuvânt pentru a forma un derivat. – Din fr. préfixer.

prefixa vt [At: BUC. FIL. III, 186 / Pzi: ~xez / E: fr préfixer] A atașa un prefix (1) unui cuvânt pentru a forma un derivat.

PREFIXA, prefixez, vb. I. Tranz. A adăuga un prefix unui cuvînt.

PREFIXA vb. I. tr. A adăuga un prefix la un cuvînt. [< fr. préfixer].

PREFIXA vb. tr. a atașa un prefix unui cuvânt. (< fr. préfixer)

A PREFIXA ~ez tranz. (cuvinte) A înzestra cu prefix (pentru a forma un derivat). /<fr. préfixer

Ortografice DOOM

prefixare s. f., g.-d. art. prefixării; pl. prefixări

prefixare s. f., g.-d. art. prefixării; pl. prefixări

prefixare s. f., g.-d. art. prefixării; pl. prefixări

prefixa (a ~) vb., ind. prez. 1 prefixez, 3 prefixea; conj. prez. 1 să prefixez, 3 să prefixeze

prefixa (a ~) vb., ind. prez. 3 prefixea

prefixa vb., ind. prez. 1 sg. prefixez, 3 sg. și pl. prefixea

Jargon

PREFIXARE (PREFIXAȚIE) s. f. (< prefixa < fr. préfixer): atașare a unui prefix la începutul unei rădăcini sau teme pentru a forma un derivat, un nou cuvânt.

Sinonime

PREFIXARE s. (LINGV.) prefixație.

PREFIXARE s. (LINGV.) prefixație.

Intrare: prefixare
prefixare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prefixare
  • prefixarea
plural
  • prefixări
  • prefixările
genitiv-dativ singular
  • prefixări
  • prefixării
plural
  • prefixări
  • prefixărilor
vocativ singular
plural
Intrare: prefixa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prefixa
  • prefixare
  • prefixat
  • prefixatu‑
  • prefixând
  • prefixându‑
singular plural
  • prefixea
  • prefixați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prefixez
(să)
  • prefixez
  • prefixam
  • prefixai
  • prefixasem
a II-a (tu)
  • prefixezi
(să)
  • prefixezi
  • prefixai
  • prefixași
  • prefixaseși
a III-a (el, ea)
  • prefixea
(să)
  • prefixeze
  • prefixa
  • prefixă
  • prefixase
plural I (noi)
  • prefixăm
(să)
  • prefixăm
  • prefixam
  • prefixarăm
  • prefixaserăm
  • prefixasem
a II-a (voi)
  • prefixați
(să)
  • prefixați
  • prefixați
  • prefixarăți
  • prefixaserăți
  • prefixaseți
a III-a (ei, ele)
  • prefixea
(să)
  • prefixeze
  • prefixau
  • prefixa
  • prefixaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prefixare, prefixărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a prefixa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: prefixație
etimologie:
  • vezi prefixa DEX '09 DEX '98 DN

prefixa, prefixezverb

  • 1. A atașa un prefix unui cuvânt pentru a forma un derivat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.