predmet sn [At: ALECSANDRI, T. 1248 / Pl: ~uri / E: rs предмет] (Înv) 1 Afacere. 2 Cauză. 3 (Îlpp) În ~ul Referitor la... 4 (Îal) În privința.

PREDMET, predmeturi, s. n. (Mold., rusism învechit) Afacere, cauză, chestie. M-ai îndatori mult dacă mi-ai comunica părerea d-tale în acest predmet. ALECSANDRI, S. 81. ◊ Loc. prep. În predmetul (cuiva) = în privința..., în chestiunea..., relativ la... Gata-i anaforaoa cătră vodă în predmetul sării? ALECSANDRI, T. 1389.

predmet n. Mold. privință, obiect (vorbă ieșită din uz): ei au venit în predmetul socotelii. [Rus. PREDMETŬ, obiect, scop].

predmét n., pl. urĭ (rus. predmét, obĭect, scop, d. mĭeta, scop, intențiune, d. vsl. mesti metati, a arunca, ca și obĭect, d. lat. objicere, a arunca. V. peremet, podmet, primitesc, omăt). Sec. 19. Obĭect, scop, vedere, privință, afacere. În predmetu unuĭ lucru, relativ la, în privința luĭ, despre: am vorbit în predmetu procesuluĭ.

predmet (înv.) s. n., pl. predmeturi

predmet (înv.) s. n., pl. predmeturi

predmet (predmeturi), s. n. – Problemă, afacere. Rus. predmet (Tiktin).

PREDMET s. v. chestiune, lucru, poveste, pricină, problemă, socoteală, treabă.

predmet s. v. CHESTIUNE. LUCRU. POVESTE. PRICINĂ. PROBLEMĂ. SOCOTEALĂ. TREABĂ.

predmet, predmeturi, s.n. (înv.) 1. privință, obiect; scop. 2. afacere, cauză, chestiune, problemă.