PREDISPOZÍȚIE, predispoziții, s. f. 1. Înclinare, dispoziție înnăscută pentru ceva, constituind premisa favorabilă pentru dezvoltarea talentului; înclinație, aplecare. 2. Sensibilitate crescută sau receptivitate a organismului față de anumite boli. – Din fr. prédisposition.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDISPOZÍȚIE ~i f. 1) Dispoziție naturală; atracție înnăscută spre o anumită activitate; înclinație; vocație. 2) Stare de sensibilitate a organismului care permite să contracteze anumite boli. /<fr. prédisposition
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDISPOZÍȚIE s.f. Dispoziție naturală, înclinare spre ceva. ♦ Receptivitate la anumite boli. [Gen. -iei, var. predispozițiune s.f. / cf. fr. prédisposition].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDISPOZÍȚIE s. f. 1. dispoziție naturală, înclinație spre ceva. 2. receptivitate, sensibilitate la anumite boli. (< fr. prédisposition)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDISPOZÍȚIE s. 1. v. aptitudine. 2. (MED.) (înv.) predispunere. (~ la diabet.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

predispozíție s. f. → dispoziție
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink