8 definiții pentru predicativitate
Explicative DEX
PREDICATIVITATE s. f. (Gram.) Însușire a unui cuvânt de a putea avea funcție de predicat (1). – Predicativ + suf. -itate.
PREDICATIVITATE s. f. (Gram.) Însușire a unui cuvânt de a putea avea funcție de predicat (1). – Predicativ + suf. -itate.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
predicativitate sfs [At: CV 1949, nr. 6, 47 / E: predicativ + -itate] (Grm) Însușire a unui cuvânt de a putea avea funcția de predicat (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREDICATIVITATE s.f. (Liv.) Caracter predicativ. [< predicativ + -itate, după rus. predikativnosti].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREDICATIVITATE s. f. însușire a unui cuvânt de a avea funcție de predicat. (< predicativ + -itate)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PREDICATIVITATE f. lingv. Caracter predicativ. /pedicativ + suf. ~itate
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
predicativitate s. f., g.-d. art. predicativității
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
predicativitate s. f., g.-d. art. predicativității
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
predicativitate s. f., g.-d. art. predicativității
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
predicativitatesubstantiv feminin
etimologie:
- Predicativ + -itate. DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.