PREDICAMÉNT, predicamente, s. n. (Log.) Categorie (de predicate 2). – Din fr. prédicament.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDICAMÉNT s.n. (Fil.) Categorie; noțiune fundamentală. [Cf. fr. prédicament, it. predicamento].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDICAMÉNT s. n. (fil.) categorie, noțiune fundamentală (substanță, cantitate, calitate etc.). (< fr. prédicament, it. predicamento)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PREDICAMÉNT s. v. categorie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

predicamént s. n., pl. predicaménte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink