opțiuni
  • info
2 intrări
8 definiții

Explicative DEX

PREDICABIL, -Ă, predicabili, -e, adj. Care poate fi aplicat unui subiect. – Din fr. prédicable.

PREDICABIL, -Ă, predicabili, -e, adj. Care poate fi aplicat unui subiect. – Din fr. prédicable.

predicabil, ~ă a [At: DN2 / Pl: ~i, ~e / E: fr prédicable] (Rar) Care poate fi aplicat unui subiect.

PREDICABIL, -Ă adj. Care poate fi aplicat unui subiect. [Cf. fr. prédicable, lat. predicabilis].

PREDICABIL, -Ă I. adj. care poate fi predicat, propovăduit. II. s. n. (fil.) noțiune universală (gen, specie etc.). (< fr. prédicable, it. predicabile, lat. praedicabilis)

Ortografice DOOM

predicabil adj. m., pl. predicabili; f. predicabilă, pl. predicabile

predicabil adj. m., pl. predicabili; f. predicabilă, pl. predicabile

predicabil adj. m., pl. predicabili; f. sg. predicabilă, pl. predicabile

Enciclopedice

PREDICÁBIL, -Ă (< predica) adj., s. f. pl. 1. Adj. Ceea ce poate fi spus despre ceva. 2. S. f. pl. (LOG.) Doctrina tradițională datorată lui Porphyrios, dar de origine aristotelică, despre felurile de lucruri care pot fi spuse în legătură cu subiectele; Aristotel distingea patru p.: definiția, genul, propriul și accidentul, iar Porphyrios enumera cinci: genul, specia, definiția, propriul și accidentul.

Intrare: predicabil (adj.)
predicabil1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • predicabil
  • predicabilul
  • predicabilu‑
  • predicabilă
  • predicabila
plural
  • predicabili
  • predicabilii
  • predicabile
  • predicabilele
genitiv-dativ singular
  • predicabil
  • predicabilului
  • predicabile
  • predicabilei
plural
  • predicabili
  • predicabililor
  • predicabile
  • predicabilelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: predicabil (fil.)
predicabil2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • predicabil
  • predicabilul
  • predicabilu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • predicabil
  • predicabilului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

predicabil, predicabilăadjectiv

  • 1. Care poate fi aplicat unui subiect. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

predicabilsubstantiv neutru

  • 1. filozofie Noțiune universală (gen, specie etc.). MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.