opțiuni
2 intrări
4 definiții

Explicative DEX

predeli vt [At: LEXIC REG. II, 47 / Pzi: ~lesc / E: predel] (Reg; c. i. părțile carului) A lega cu bredelul și cu lanțul.

predeală sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 148r/19 / Pl: ~eli / E: ns cf slv прѣдѣлъ „sfârșit”] (Îvr; csnp) Execuție, în urma unei condamnări.

Arhaisme și regionalisme

predeli, predelesc, vb. IV (reg.; despre părți ale carului) a lega cu bredelul și cu lanțul.

predeală, s.f. (înv.) execuție (în urma unei judecăți).

Intrare: predeli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • predeli
  • predelire
  • predelit
  • predelitu‑
  • predelind
  • predelindu‑
 singular plural
  • predelește
  • predeliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • predelesc
 (să)
  • predelesc
  • predeleam
  • predelii
  • predelisem
a II-a (tu)
  • predelești
 (să)
  • predelești
  • predeleai
  • predeliși
  • predeliseși
a III-a (el, ea)
  • predelește
 (să)
  • predelească
  • predelea
  • predeli
  • predelise
plural I (noi)
  • predelim
 (să)
  • predelim
  • predeleam
  • predelirăm
  • predeliserăm
  • predelisem
a II-a (voi)
  • predeliți
 (să)
  • predeliți
  • predeleați
  • predelirăți
  • predeliserăți
  • predeliseți
a III-a (ei, ele)
  • predelesc
 (să)
  • predelească
  • predeleau
  • predeliră
  • predeliseră
Intrare: predeală
predeală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • predeală
  • predeala
plural — —
genitiv-dativ singular
  • predeli
  • predelii
plural — —
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)