opțiuni
  • info
2 intrări
13 definiții

Explicative DEX

precugetat, ~ă a [At: BARIȚIU, P. A. III, 199 / Pl: ~ați, ~e / E: precugeta] 1 (Asr) Chibzuit de mai înainte. 2 (Pex) Premeditat (2).

PRECUGETAT, -Ă, precugetați, -te, adj. (Învechit; despre idei, planuri, acțiuni) Plănuit de mai înainte; premeditat. Acei povățuitori vicleni este învederat că nu lucrează fără un plan precugetat. ODOBESCU, S. III 480.

PRECUGETAT, -Ă, precugetați, -te, adj. (Înv.) Plănuit de mai înainte; premeditat. – V. precugeta.

precugeta vt [At: MARCOVICI, D. 290/3 / Pzi: precuget / E: pre- + cugeta cf lat praecogitare] 1 (Asr) A chibzui înainte de a face ceva. 2 (Pex) A chibzui.

PRECUGETA, precuget, vb. I. Tranz. (Învechit) A chibzui, a medita înainte de a face ceva; a premedita, a plănui. Nu era el un caracter să precugete vreo faptă înainte de a o împlini. La TDRG.

PRECUGETA, precuget, vb. I. Tranz. (Înv.) A chibzui, a medita înainte de a face ceva; a premedita, a plănui. – Din pre2- + cugeta.

*precúget, a -á v. tr. (d. cuget). Rar. Premeditez.

Sinonime

PRECUGETAT adj. v. premeditat.

PRECUGETAT adj., adv. v. deliberat, intenționat, liberconsimțit, voit.

precugetat adj. v. PREMEDITAT.

precugetat adj., adv. v. DELIBERAT. INTENȚIONAT. LIBER-CONSIMȚIT. VOIT.

PRECUGETA vb. v. plănui, premedita.

precugeta vb. v. PLĂNUI. PREMEDITA.

Intrare: precugetat
precugetat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • precugetat
  • precugetatul
  • precugetatu‑
  • precugetată
  • precugetata
plural
  • precugetați
  • precugetații
  • precugetate
  • precugetatele
genitiv-dativ singular
  • precugetat
  • precugetatului
  • precugetate
  • precugetatei
plural
  • precugetați
  • precugetaților
  • precugetate
  • precugetatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: precugeta
verb (VT6)
Surse flexiune: DLRM, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • precugeta
  • precugetare
  • precugetat
  • precugetatu‑
  • precugetând
  • precugetându‑
 singular plural
  • precugetă
  • precugetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • precuget
 (să)
  • precuget
  • precugetam
  • precugetai
  • precugetasem
a II-a (tu)
  • precugeți
 (să)
  • precugeți
  • precugetai
  • precugetași
  • precugetaseși
a III-a (el, ea)
  • precugetă
 (să)
  • precugete
  • precugeta
  • precugetă
  • precugetase
plural I (noi)
  • precugetăm
 (să)
  • precugetăm
  • precugetam
  • precugetarăm
  • precugetaserăm
  • precugetasem
a II-a (voi)
  • precugetați
 (să)
  • precugetați
  • precugetați
  • precugetarăți
  • precugetaserăți
  • precugetaseți
a III-a (ei, ele)
  • precugetă
 (să)
  • precugete
  • precugetau
  • precugetară
  • precugetaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

precugetat, precugetatăadjectiv

  • 1. învechit (Despre idei, planuri, acțiuni) Plănuit de mai înainte. DLRLC
    sinonime: plănuit premeditat
    • format_quote Acei povățuitori vicleni este învederat că nu lucrează fără un plan precugetat. ODOBESCU, S. III 480. DLRLC
etimologie:
  • vezi precugeta DLRM

precugeta, precugetverb

etimologie:
  • pre- + cugeta DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.