PRECONCÉPȚIE, preconcepții, s. f. (Rar) Prejudecată. [Var.: preconcepțiúne s. f.] – Din fr. préconception.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRECONCÉPȚIE s.f. (Liv.) Prejudecată. [Gen. -iei, var. preconcepțiune s.f. / < fr. préconception].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRECONCÉPȚIE s. f. 1. prejudecată. 2. fază incipientă în procesul ontogenetic de însușire și formare a conceptelor, la copil. (< fr. préconception)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRECONCÉPȚIE s. v. prejudecată.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
preconcépție s. f., pl. preconcépții
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
preconcépție s.f. (livr.) Prejudecată ◊ „Ei ne fac să ne gândim [...] fără preconcepții la viitor.” Luc. 1 XII 79 p. 4 (din fr. préconception; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink