preclintíre, preclintíri, s.f. (reg.) nebunie.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

preclintí, preclintésc, vb. IV refl. (reg.) a înnebuni (ușor).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink