PRECIPÚT, preciputuri, s. n. Drept acordat unei persoane de a lua o anumită parte dintr-un bun înainte de partaj. – Din fr. préciput.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PRECIPÚT ~uri n. Drept acordat unei persoane de a lua o anumită parte dintr-un bun înainte de partaj. /<fr. préciput
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRECIPÚT s.n. (Jur.) Drept acordat unei persoane de a lua o anumită parte dintr-un bun înainte de partaj. [< fr. préciput, lat. praecipuum].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: In DN acc. precíput - LauraGellner

PRECIPÚT s. n. (jur.) drept acordat unei persoane de a lua o anumită parte dintr-un bun înainte de partaj. (< fr. préciput)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

precipút s. n., pl. precipúturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink