precipițiúm, precipițíi, s.m. (înv.) 1. abis, prăpastie. 2. cădere de la înălțime. 3. (fig.) nenorocire mare, pericol mare. 4. (reg.; în forma: prețipiș) munte. 5. (adjectivat; sub forma: prețipiș) prăpăstios, abrupt.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink