PRECÉPT, precepte, s. n. Formulă, principiu, învățătură care stă la baza unei doctrine (mai ales morale); normă, regulă de conduită. ♦ Recomandare, sfat, povață. Precepte de igienă. [Pl. și: precepturi] – Din fr. précepte, lat. praeceptum.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PRECÉPT ~e n. 1) Formulă care exprimă o modalitate de comportare; principiu călăuzitor; linie de conduită; regulă. 2) Propunere argumentată; sfat; recomandare. /<fr. précepte, lat. praeceptum
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRECÉPT s.n. Principiu, învățătură morală; regulă de conduită. ♦ Sfat, recomandare. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. précepte, lat. praeceptum].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRECÉPT s. n. principiu, învățătură morală; normă, regulă de conduită. ◊ sfat, recomandare. (< fr. précepte, lat. praeceptum)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PRECÉPT s. 1. învățătură, normă, principiu, regulă, (pop.) poruncă, (înv.) mărturie, porunceală, poruncită. (Precept moral.) 2. v. recomandare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

precépt s. n., pl. precépte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink