13 definiții pentru «precedent»   declinări

PRECEDÉNT, -Ă, precedenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care precedă pe cineva sau ceva în timp sau în spațiu; premergător, anterior. 2. S. n. Fapt sau caz anterior analog, care poate servi ca exemplu, ca regulă de conduită sau ca justificare pentru faptele sau cazurile ulterioare similare. ◊ Loc. adj. Fără precedent = așa cum nu a mai fost, așa cum nu s-a mai întâmplat până în prezent; nemaipomenit, nemaiîntâlnit, excepțional. – Din fr. précédent.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

precedént1 adj. m., pl. precedénți; f. precedéntă, pl. precedénte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

precedént2 s. n., pl. precedénte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PRECEDÉNT adj., s. 1. adj. anterior. 2. s. (rar) precedență. (S-a creat un ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Precedent ≠ posterior, ulterior, următor
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRECEDÉNT1 ~tă (~ți, ~te) Care precedă; premergător; anterior. /<fr. précédent
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRECEDÉNT2 ~e n. Fapt anterior care permite a înțelege un alt fapt. ◊ Fără ~ cum n-a mai fost; nemaivăzut; nemaipomenit. /<fr. précédent
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRECEDÉNT, -Ă adj. Premergător, anterior. // s.n. Fapt, caz, exemplu anterior invocat ca autoritate, ca uz stabilit etc. ♦ Fără precedent = nemaiîntâlnit, nemaipomenit. [< fr. précédent].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRECEDÉNT, -Ă I. adj. premergător, anterior. II. s. n. fapt, caz anterior care servește ca exemplu sau ca justificare pentru cazurile următoare similare; precedență. ♦ fără ~ = nemaiîntâlnit, nemaipomenit, extraordinar; unic. (< fr. précédent, lat. praecedens)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

precedént adj. m., pl. precedénți; f. sg. precedéntă, pl. precedénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

precedént s. n., pl. precedénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

precedent a. care precede sub raportul timpului sau al ordinii. ║ n. fapt sau exemplu anterior invocat ca autoritate: a crea precedente.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*precedént, -ă adj. (lat. prae-cédens, -éntis. V. ante- și ex-cedent). Care precede: capitalu precedent, ora precedentă. S. n., pl. e. Fapt orĭ exemplu precedent: a te baza pe precedente, a crea un precedent urît.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink