2 intrări
4 definiții

Explicative DEX

prebândi vi [At: N. TEST. (1648) / Pzi: ~desc / E: slv прѣбыти] (Îvr) A rămâne undeva sau la cineva un anumit timp.

Etimologice

prebîndi (-desc, -it), vb. – A trăi, a dura. – Var. (Trans. și înv.) premîndi, prămîndi. Sl. prebaty, prebądą (Tiktin). Sec. XVI, înv.Der. preabăt, s. n. (Trans., incintă), cuvînt rar, folosit de Coșbuc, cf. Drăganu, Dacor., V, 370).

Sinonime

PREBÂNDI vb. v. rămâne, sta, zăbovi.

prebîndi vb. v. RĂMÎNE. STA. ZĂBOVI.

Intrare: prebândire
prebândire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prebândire
  • prebândirea
plural
  • prebândiri
  • prebândirile
genitiv-dativ singular
  • prebândiri
  • prebândirii
plural
  • prebândiri
  • prebândirilor
vocativ singular
plural
Intrare: prebândi
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prebândi
  • prebândire
  • prebândit
  • prebânditu‑
  • prebândind
  • prebândindu‑
singular plural
  • prebândește
  • prebândiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prebândesc
(să)
  • prebândesc
  • prebândeam
  • prebândii
  • prebândisem
a II-a (tu)
  • prebândești
(să)
  • prebândești
  • prebândeai
  • prebândiși
  • prebândiseși
a III-a (el, ea)
  • prebândește
(să)
  • prebândească
  • prebândea
  • prebândi
  • prebândise
plural I (noi)
  • prebândim
(să)
  • prebândim
  • prebândeam
  • prebândirăm
  • prebândiserăm
  • prebândisem
a II-a (voi)
  • prebândiți
(să)
  • prebândiți
  • prebândeați
  • prebândirăți
  • prebândiserăți
  • prebândiseți
a III-a (ei, ele)
  • prebândesc
(să)
  • prebândească
  • prebândeau
  • prebândi
  • prebândiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)