PREASFẤNT, -Ă, preasfinți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a primit harul divin; sfânt. 2. Adj., s. m. și f. Termen respectuos de adresare sau epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. – Prea + sfânt.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PREASFÂNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (în adresări către slujitorii bisericii) Care a primit harul divin. /prea + sfânt
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREASFÂNT s. (BIS.) preasfinția (art.), preasfințit. (~ul arhiereu.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

preasfânt adj., s. m. (sil. mf. -sfânt) → sfânt
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREASFÂNTA s. art. v. Maica Domnului.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink