prealabil, ~ă a [At: MARIN, F. V. / P: pre-a~ / Pl: ~i, ~e / E: fr préalable] 1 Care trebuie supus, examinat, făcut, pregătit, cunoscut înainte de începerea unei acțiuni principale, condiționând reușita acesteia. 2 Care precedă. 3 Anticipat. 4 (Pex) Preliminar. 5 (Îs) Chestiune ~ă (În sistemul parlamentar din trecut) Discutare a oportunității unui proiect de lege înainte de a începe dezbaterea propriu-zisă. 6 (Îlav) În ~ Mai întâi Si: (îvr) prealabilmente.

PREALABIL, -Ă, prealabili, -e, adj. Care trebuie spus, făcut, pregătit înainte de începerea unei acțiuni principale, care precedă, care e anterior. Se hotărî totuși să treacă pe la Dumescu... să schimbe numai două vorbe prealabile. REBREANU, R. I 255. Pentru ca să vă fac a ajunge la scopul d-voastră, sînt silit a vă supune mai întîi la oarecare examin... prealabil. ALECSANDRI, T. I 295. ◊ (Adverbial) Nu cumva să pleci încoace fără să mă anunți prealabil. CARAGIALE, O. VII 259. ◊ Loc. adv. În prealabil = mai întîi, mai înainte. Vartolomeu Diaconu ieși în săliță după ce a meșteruit în prealabil flacăra puțină a lămpii. C. PETRESCU, A. 283. În prealabil e obligat să ia contact cu amicii politici. REBREANU, R. I 172. Propunerile... să se trimită la toate secțiunile Adunării, spre a se studia în prealabil de toți deputații. KOGĂLNICEANU, S. A. 135. – Pronunțat: pre-a-.

PREALABIL, -Ă adj. Care trebuie zis, făcut, cercetat înainte de începerea acțiunii principale, înainte de a trece la ceva. ♦ În prealabil = mai întîi, mai înainte. [Cf. fr. préalable].

PREALABIL, -Ă adj. care trebuie zis, făcut etc. înainte de începerea unei acțiuni principale, înainte de a trece la ceva. ◊ care precedă, anterior; anticipat. ◊ (adv.) în ~ = mai întâi, mai înainte de... (< fr. préalable)

PREALABIL ~ă (~i, ~e) Care se realizează înainte; care precedă. ◊ În ~ dinainte. [Sil. pre-a-] /<fr. préalable

prealabil a. care trebue zis, făcut, examinat înainte de a trece mai departe: chestiune prealabilă. ║ adv. înainte de toate.

*prealábil, -ă (ea 2 silabe) adj. (fr. préalable, d. aller, a merge, după lat. praeámbulum, preámbul. V. pre 2). Care trebuĭe să se facă înainte de a începe alte lucrurĭ: examin prealabil, studiĭ prealabile, chestiune prealabilă. Adv. În mod prealabil: o substanță uscată prealabil. – Sin. cu preliminar.

prealabil² (în ~) (desp. pre-a-) loc. adv.

prealabil¹ (desp. pre-a-) adj. m., pl. prealabili; f. prealabilă, pl. prealabile

*prealabil² (în ~) (pre-a-) loc. adv.

prealabil¹ (pre-a-) adj. m., pl. prealabili; f. prealabilă, pl. prealabile

prealabil adj. m. (sil. pre-a-), pl. prealabili; f. sg. prealabilă, pl. prealabile

prealabil (e-a)

prealabil.

PREALABIL adj. 1. v. anticipat. 2. pregătitor, preliminar, premergător, (rar) preparator. (Studii ~.)

PREALABIL adj. 1. anticipat, preliminar, premergător. (O condiție ~.) 2. pregătitor, preliminar, premergător, (rar) preparator. (Studii ~.)