preaiubitór, preaiubitoáre, adj. (înv.) 1. (persoană) care iubește foarte mult, care manifestă multă afecțiune. 2. (substantivat) persoană care comite un adulter, care trăiește în mare desfrâu.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink