3 definiții pentru preacuviință
Explicative DEX
preacuviință sf [At: PSALT. 335 / Pl: ? / E: prea + cuviință cdp slv прѣподобиѥ] (Înv) Cucernicie.
preacuviință f., pl. e (după vsl. prĭepodobiĭe). L. V. Mare cuviință, pietate.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
preacuviință s.f. (înv.) cucernicie, evlavie.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: preacuviință
preacuviință substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||