preacurvie sf [At: PRAV. GOV. 23^v/3 / S și: prea curvie, prea-curvie / V: prec~ / Pl: ~ii / E: prea + curvie cdp slv прѣлюбодѣиство] (Înv) 1 Adulter. 2 Desfrâu. 3 Viață imorală. 4 Faptă comisă de un om foarte desfrânat. 5 (Înv) Preaiubire.

preacurvíe f. (după vsl. prĭelĭubodĭeĭstvo). L. V. Adulteriu. – Și prec-.

precurvie sf vz preacurvie

preacurvie (preacurvii), s. f. – Destrăbălare; se zicea în vechiul drept despre toate păcatele carnale comise cu o femeie care nu era prostituată (caz în care se zicea curvie). De la curvie, cu pref. sl. prĕ-, după modelul sl. prĕljubodĕjstvo. – Der. preacurvă, s. f. (femeie adulteră); preacurvar, s. m. (adulter; destrăbălat); preacurvi, vb. (a se destrăbăla).

PREACURVIE s. v. adulter, corupție, crailâc, decadență, decădere, depravare, desfrînare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, infidelitate, înșelăciune, necredință, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.

preacurvie s. v. ADULTER. CORUPȚIE. CRAILÎC. DECADENȚĂ. DECĂDERE. DEPRAVARE. DESFRÎNARE. DESFRÎU. DESTRĂBĂLARE. DEZMĂȚ. IMORALITATE. INFIDELITATE. ÎNȘELĂCIUNE. NECREDINȚĂ. PERDIȚIE. PERVERSITATE. PERVERSIUNE. PERVERTIRE. PIERZANIE. PIERZARE. STRICĂCIUNE. VICIU.