PREAÎNÁLT, -Ă, preaînalți, -te, adj. 1. (Bis.) Care vine de la Dumnezeu; dumnezeiesc, divin. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. 2. Foarte important; distins, ales, superior. – Prea + înalt.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PREAÎNÁLT ~tă (~ți, ~te) bis. Care ține de Dumnezeu; dumnezeiesc. /prea + înalt
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREAÎNÁLT adj. v. ceresc, divin, dumnezeiesc, sfânt.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

preaînált adj. → înalt
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREAÎNÁLTUL s. art. v. atotputernicul, creatorul, divinitate, domnul, dumnezeire, dumnezeu, părinte, providență, puternicul, stăpânul, tatăl, ziditorul.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink