PREȚUITÓR, prețuitori, s. m. Expert care evaluează un bun, indicând valoarea, prețul lui aproximativ; persoană care poate aprecia valoarea sau importanța unui lucru; prețăluitor. [Pr.: -țu-i-] – Prețui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

PREȚUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Expert care prețuiește un bun. 2) Persoană care poate aprecia valoarea sau importanța unui lucru. [Sil. -țu-i-] /a prețui + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREȚUITÓR s. (înv. și pop.) prețăluitor. (~ de bijuterii.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prețuitór s. m. (sil. -țu-i-), pl. prețuitóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prețuitoáre s. f. (sil. -țu-i-), g.-d. art. prețuitoárei; pl. prețuitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink