preîntâmpinare sf [At: LM / P: pre-în~ / Pl: ~nări / E: preîntâmpina] Prevenire.

PREÎNTÂMPINA, preîntâmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre¹- + întâmpina.

preîntâmpina vt [At: GHICA, A. 36 / P: pre-în~ / Pzi: preîntâmpin / E: pre- + întâmpina] (C. i. situații neplăcute, primejdii etc.) A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva neplăcut care ar putea să se întâmple etc. Si: a preveni¹.

PREÎNTÂMPINA, preîntâmpin, vb. I. Tranz. A lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut) care ar putea să se întâmple; a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre¹- + întâmpina.

PREÎNTÎMPINA, preîntîmpin, vb. I. Tranz. A lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva care ar putea să se întîmple (mai ales ceva rău); a preveni. Ca să preîntîmpinăm catastrofele, cată să grăbim și pe acest pămînt al nostru romînesc opera democrației adevărate. SADOVEANU, E. 268. Poporul ridicase trei rînduri de baricade, ca să preîntîmpine vreo răbufnire a dușmanilor revoluției. CAMIL PETRESCU, O. II 475. Matei I Basarab, urcîndu-se pe tron, se sili a preîntîmpina relele ce se aștepta a izvorî din acea demoralizație a ostașilor. BĂLCESCU, O. I 19.

PREÎNTÎMPINARE, preîntîmpinări, s. f. Acțiunea de a preîntîmpina; prevenire. Acțiunea de preîntîmpinare a unui nou război.

A PREÎNTÂMPINA preîntâmpin tranz. 1) (persoane) A face dinainte atent asupra consecințelor posibile ale unei acțiuni; a preveni; a atenționa; a avertiza; a viza. 2) (fenomene, acțiuni etc.) A face să nu se producă, recurgând la măsuri de precauție; a preveni. /pre- + a întâmpina

preîntâmpinà v. a preveni: căuta a preîntâmpina relele BĂLC.

*preîntímpin, a -á v. tr. (d. întimpin, după previn). Previn, apuc înainte: e maî bine să preîntîmpinî boala de cît s’o vindecĭ. – În vest preîntîmpin.

preîntâmpinare s. f., g.-d. art. preîntâmpinării; pl. preîntâmpinări

preîntâmpinare s. f., g.-d. art. preîntâmpinării; pl. preîntâmpinări

preîntâmpinare s. f., pl. preîntâmpinări

preîntâmpina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. preîntâmpin, 3 preîntâmpină; conj. prez. 1 sg. să preîntâmpin, 3 să preîntâmpine

preîntâmpina (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntâmpină

preîntâmpina vb., ind. prez. 1 sg. preîntâmpin, 3 sg. și pl. preîntâmpină

preîntâmpin, -tâmpini 3, -tâmpine 3 conj.

PREÎNTÂMPINARE s. v. evitare.

PREÎNTÂMPINA vb. v. evita.

PREÎNTÎMPINA vb. a evita, a se feri, a împiedica, a îndepărta, a înlătura, a ocoli, a preveni, (rar) a se apăra. (Încearcă să ~ primejdia.)

PREÎNTÎMPINARE s. evitare, împiedicare, îndepărtare, înlăturare, ocolire, prevenire, (rar) prevenție. (~ unor consecințe neplăcute.)