4 definiții pentru pravednic
Explicative DEX
pravednic sm, am [At: PSALT. HUR. 1r/21 / Pl: ~ici / E: slv правєдьникъ] (Înv) 1-2 (Om) drept, cinstit, bun, din punct de vedere al respectării perceptelor bisericești.
právednic, -ă adj. (vsl. pravĭdĭnikŭ, rus. právednik). Vechĭ. Drept, just, cinstit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
PRAVEDNIC adj. și s. m. (Mold.) Om drept, cinstit, bun. Atunce învinsăr (ă) toț pravednicii carii au fost de la Adam. RAFAIL DE LA DRAGOMIRNA. O, fiule, a pravednic om ficior ești. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. pravednikŭ. Cf. c i n s t e ș (1).
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pravednic, pravednici, adj., s.m. (înv.) (om) drept, cinstit, bun (moralicește).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: pravednic
pravednic substantiv masculin
| substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)