4 intrări

41 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLĂSEA, plăsele, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți de metal, de os, de lemn etc. care acoperă mânerul unui cuțit, al unui briceag, al unui pumnal etc.; p. ext. mâner. 2. (Neobișnuit) Șild. [Var.: prăsea s. f.] – Plasă1 + suf. -ea.

PLĂSEA, plăsele, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți de metal, de os, de lemn etc. care acoperă mânerul unui cuțit, al unui briceag, al unui pumnal etc.; p. ext. mâner. 2. (Neobișnuit) Șild. [Var.: prăsea s. f.] – Plasă1 + suf. -ea.

PRAȘĂ, prașe, s. f. (Pop.) Prășit1. – Din prăși (derivat regresiv).

PRAȘĂ, prașe, s. f. (Pop.) Prășit1. – Din prăși (derivat regresiv).

PRĂSEA s. f. v. plăsea.

plăsea sf [At: IORGA, S. D. IV, 69 / V: pră~, (îvr) plasă, (reg) plasa, ~sa, ~sală, pleasă, plesă, pleste sfp, prăsa, prăsauă, prăsă, presauă, presea / Pl: ~ele, (reg) ~săli / E: plasă1 + -ea] (Mpl) 1 Înveliș de lemn, de os, de baga etc. care acoperă mânerul unui cuțit, briceag, pumnal etc. 2 Fiecare dintre cele două părți din care se compune mânerul unui cuțit, briceag etc. 3 (Pgn) Mâner al cuțitului, briceagului, pumnalului etc. 4 (Rar; îlv) A i se mișca (cuiva) ~elele A muri. 5 (Dlg) Matcă. 6 (Reg; îf pleasă) Fiecare dintre cei doi montanți ai unei scări. 7 (Reg) Braț al vatalei la războiul de țesut. 8 (Îvr) Placă mică de metal sau de material plastic, care se fixează în dreptul mânerelor și broaștelor la uși, ferestre, sertare etc. pentru a proteja gaura cheii Si: (reg) șild. 9 (Nob) Ramă la ochelari. 10 (Gmț; îf prăsea) Dinte.

pra sf [At: ALR I, 1796/65 / Pl: ? / E: pvb prăsi] (Reg) Prasilă.

prașă sf [At: (a. 1772) URICARIUL XXI, 363 / Pl: ~șe, ~și / E: pvb prăși1] (Pop) 1-2 Prășit1 (1-2).

PLĂSEA, plăsele, s. f. 1. (Și în forma prăsea; mai ales la pl.) Fiecare dintre cele două părți (de metal, de os, de lemn) care acoperă mînerul unui cuțit, al unei săbii, mai rar al altor obiecte; p. ext. mîner. I-am dăruit un briceag... cu prăseaua de sidef. GALACTION, O. 67. În coarne de cerb atîrnă carabine... și pistoale cu plăsele de argint și de sidef. DELAVRANCEA, V. V. 196. C-un braț în șold și pe plăsea Cu celălalt. COȘBUC, P. I 56. Mînile-i albe și slabe netezesc inconștient penele de struț ale unui evantai cu plăsele de baga. VLAHUȚĂ, O. A. III 7. 2. (Neobișnuit) Placă mică de metal. Broasca acelor uși, cu plăsele mari de aramă gravate cu chipuri, poartă încă inscripțiunea numelui său. ODOBESCU, S. I 459. – Variantă: prăsea s. f.

PRAȘĂ s. f. (Popular) Prașilă, prășit. Cînd s-a întors Țigău de la prașă, fata era așa de dusă pe gînduri, că n-a mai ținut minte să-i spuie ce-a vrut Manlache Pleșa. POPA, V. 52. Porneau la cîmp cu coasa, cu secerea ori pentru prașă. La TDRG.

PLĂSEA ~ele f. Placă de metal, de os sau de lemn care acoperă mânerul unui cuțit (sau al unei unelte). /plasă + suf. ~ea

plăseà (prăsea) f. mâner de cuțit, de sabie. [V. plaz].

plăseá (est) și prăseá (vest) f., pl. ele (dim. d. plasă). Fie-care din cele doŭă bucățĭ de lemn (os, baga, metal), care formează mîneru cuțituluĭ. (Plăselele pot fi din maĭ multe bucățĭ saŭ și dintr’una singură). Cuțitu a intrat pînă’n plăsele, a intrat tot.

práșă f., pl. așĭ (d. prășesc). Prașilă, prășit: mergem la prașă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

plăsea s. f., art. plăseaua, g.-d. art. plăselei; pl. plăsele

prașă (pop.) s. f., art. prașa, g.-d. art. prașei; pl. prașe

plăsea s. f., g.-d. art. plăselei; pl. plăsele, art. plăselele

prașă (pop.) s. f., art. prașa, g.-d. art. prașei; pl. prașe

prașă s. f., g.-d. art. prașei; pl. prașe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLĂSEA s. 1. mâner, (înv. și reg.) mănunchi, plasă. (~ de cuțit, de pumnal, de briceag.) 2. v. clește.

PRAȘĂ s. v. prașilă, prășire, prășit, sapă, săpare, săpat.

PLĂSEA s. 1. mîner, (înv. și reg.) mănunchi, plasă. (~ de cuțit, de pumnal, de briceag.) 2. (TEHN.; la pl.) capră, clește, locaș, matcă. (~ dulgherului.)

prașă s. v. PRAȘILĂ. PRĂȘIRE. PRĂȘIT. SAPĂ. SĂPARE. SĂPAT.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pra s.f. (reg.) prăsilă.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PRASA, Șt. (BAB II 111), < gr. πρασιά „verdeață”.

Intrare: Prasa
Prasa nume propriu
nume propriu (I3)
  • Prasa
Intrare: plăsea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plăsea
  • plăseaua
plural
  • plăsele
  • plăselele
genitiv-dativ singular
  • plăsele
  • plăselei
plural
  • plăsele
  • plăselelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăsea
  • prăseaua
plural
  • prăsele
  • prăselele
genitiv-dativ singular
  • prăsele
  • prăselei
plural
  • prăsele
  • prăselelor
vocativ singular
plural
plăsală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
plesă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pleste
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prăsa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prăsauă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prăsă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
presauă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
presea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: prasă
prasă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: prașă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prașă
  • prașa
plural
  • prașe
  • prașele
genitiv-dativ singular
  • prașe
  • prașei
plural
  • prașe
  • prașelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plăsea, plăselesubstantiv feminin

  • 1. Fiecare dintre cele două părți de metal, de os, de lemn etc. care acoperă mânerul unui cuțit, al unui briceag, al unui pumnal etc.. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote I-am dăruit un briceag... cu prăseaua de sidef. GALACTION, O. 67. DLRLC
    • format_quote În coarne de cerb atîrnă carabine... și pistoale cu plăsele de argint și de sidef. DELAVRANCEA, V. V. 196. DLRLC
    • format_quote C-un braț în șold și pe plăsea Cu celălalt. COȘBUC, P. I 56. DLRLC
    • format_quote Mînile-i albe și slabe netezesc inconștient penele de struț ale unui evantai cu plăsele de baga. VLAHUȚĂ, O. A. III 7. DLRLC
  • 2. neobișnuit Placă mică de metal. DEX '09 DLRLC
    sinonime: șild
    • format_quote Broasca acelor uși, cu plăsele mari de aramă gravate cu chipuri, poartă încă inscripțiunea numelui său. ODOBESCU, S. I 459. DLRLC
etimologie:
  • Plasă + sufix -ea. DEX '09 DEX '98

prașă, prașesubstantiv feminin

    • format_quote Cînd s-a întors Țigău de la prașă, fata era așa de dusă pe gînduri, că n-a mai ținut minte să-i spuie ce-a vrut Manlache Pleșa. POPA, V. 52. DLRLC
    • format_quote Porneau la cîmp cu coasa, cu secerea ori pentru prașă. La TDRG. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.