PRÁNIC s. v. mai.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pránic, pránice, s.n. (reg.) obiect de lemn (în formă de ciocan sau lopățică) cu care se bate ceva (mai ales rufele, când se spală).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pránic (pránice), s. n. – Mai de bătut rufele. Rut. pranyk (Candrea). În Trans.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

prănicá, pránic, vb. I (reg.; despre rufe) a bate cu pranicul (v.) pentru a spăla; a bate, a lovi, a bătuci (cu pranicul).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink