PRĂJIT², -Ă, prăjiți, -te, adj. 1. (Despre alimente) Supus acțiunii focului (în grăsime încinsă) pentru a fi mâncat. ◊ Expr. (Glumeț) Răbdări prăjite = niciun fel de hrană, nimic. ♦ Ars (din cauza expunerii prea îndelungate la foc). 2. (Rar; despre vegetație) Uscat, îngălbenit, pârjolit. – V. prăji.

prăjit², ~ă a [At: MÂNCĂRILE, 1/4 / Pl: ~iți, ~e / E: prăji] 1 (D. alimente) Care a fost supus acțiunii focului, de obicei în grăsime încinsă, pentru a deveni comestibil Si: fript. 2 (Gmț; îs) Răbdări ~e Nici un fel de hrană. 3 (Rar; d. vegetație) Uscat din cauza arșiței. 4 (D. oameni sau părți ale corpului lor) Ars de soare.

prăjit¹ sn [At: BASSARABESCU, V. 31 / Pl: (rar) ~uri / E: prăji] 1-5 Prăjire (1-5). 6 (Fig; fam) Păcălire. 7 (Fig; fam) Înșelare. 8 (Reg) Mâncare preparată din ouă, unt și slănină Si: (reg) ieșniță.

PRĂJIT², -Ă, prăjiți, -te, adj. 1. (Despre alimente) Supus acțiunii focului (în grăsime încinsă) pentru a fi mâncat. ◊ Expr. (Glumeț) Răbdări prăjite = nici un fel de hrană, nimic. ♦ Ars (din cauza expunerii prea îndelungate la foc). 2. (Rar; despre vegetație) Uscat, îngălbenit, pârjolit. – V. prăji.

PRĂJIT, -Ă, prăjiți, -te, adj. 1. (Despre alimente) Care a fost expus la căldura focului pentru a-l face comestibil; fript, copt. Boldur Iloveanu îl cercetă mai atent, cu urîtul lui rîs care-i dezvelea gingiile și dinții rari, de cafea prăjită. C. PETRESCU, A. 336. Pe ramurile lui sta ca niște merișoare p-o parte rumene de părea că erau prăjite. ISPIRESCU, L. 244. Nu ospătați ceva? Am ciorbă de crap, moron prăjit. CONTEMPORANUL, VII 40. ◊ (Glumeț) Răbdări prăjite = nimic, nici un fel de hrană. Dar ce mîncăm noi, fetelor, hăi? – la, răbdări prăjite, dragă cumnățică. CREANGĂ, P. 9. M-ai hrăni bine? -Te-aș hrăni cu răbdări prăjite. ALECSANDRI, T. I 264. 2. (Rar, despre vegetație) Uscat, îngălbenit, pîrjolit. Pe fînețele liniștite, deasupra ierbii prăjite, plutește un freamăt domol, uscat, neîntrerupt. SADOVEANU, O. VII 251.

PRĂJIT ~tă (~ți, ~te) v. A PRĂJI și A SE PRĂJI. ◊ Răbdări ~te nici un fel de hrană; nimic de mâncare. /v. a (se) prăji

prăjit a. copt pe grătar: puiu prăjit; fig. răbdări prăjite.

prăjít, -ă adj. Fript într’o tingire sau la oare-care distanță de foc: pîne prăjită. Răbdărĭ prăjite, nimic de mîncare, cascote.

mierte-fierte ssp [At: DELAVRANCEA, S. 98 / E: fierte (pll fiert)] (Csnp; îe) O să-ți dau ~ Mâncăruri alese.

prăji [At: CORESI, EV. 367 / Pzi: ~jesc, 3 (îrg) ~jaște / E: slv пражити] 1 vt A supune un aliment acțiunii focului, de obicei în grăsime încinsă pentru a-l face comestibil Si: a frige. 2 vi (Rar; îe) A i-o ~ A încerca să facă un rău cuiva. 3 vi (Rar; îae) A pune cuiva gând rău. 4-5 vtr (Fig) (A face să sufere sau) a suferi o durere sufletească violentă. 6 vt (Gmț) A distruge prin foc. 7 vr (Rar) A se usca din cauza arșiței. 8-9 vtr (Fig; fam) A (se) păcăli. 10-11 vtr (Fig; fam) A (se) înșela. 12-13 vt (Rel; înv) (A tortura sau) a ucide cu focul. 14 vr (D. oameni) A se expune la căldura focului ori la razele soarelui, pentru a se încălzi, a se bronza etc. 15 vr (Îe) A-și ~ burta la soare A nu face nimic Si: a lenevi. 16 vr (Îrg) A se usca la soare. 17 vt (Teh) A efectua operația de prăjire (3).

MIERTE s. m. pl. (Regional, în expr.) Mierte-fierte (sau prăjite) = tot felul de lucruri. Au dorit mierte-fierte, Cerul cu stelele. Raiul cu miresmele, Zori cu rochi de curcubee Și cu ochii de scînteie. DELAVRANCEA, S. 98. – Pronunțat: mier-.

PRĂJI, prăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A expune (un aliment) la căldura focului (în special în grăsimi) și a-l face comestibil. V. frige, coace. A prăji cafea. ▭ Doftorii satului... erau la noi acasă și prăjeau pe foc într-un ceaun mare niște hoștine cu său. CREANGĂ, A. 15. ◊ Refl. Scoțînd prăjitura din calup, pune-o în cuptor singură să se mai prăjească. La TDRG. ◊ Fig. (Cu privire la oameni) A chinui, a tortura. A mers așa cît a mers, pînă i-a dat în cap cocoanei să-ntoarcă foaia, să-l prăjească și pe altă parte; s-a prefăcut că-l teme, că e zuliară. CARAGIALE, O. III 33. 2. Refl. (Despre oameni) A se expune la căldura soarelui sau a focului (pentru a se încălzi). Se prăjeau la soare și se mișcau prin mîl, s-alungau pe prund pînă sub bolțile de răchită. SADOVEANU, O. VIII 135. O babă șade pe prispă... prăjindu-se la soare. REBREANU, I. 10. ◊ Fig. In fața noastră se ridică munți sălbatici care se prăjesc la soare de la începutul lumii. ALECSANDRI, O. P. 350. (Tranz.) Vreo două vapoare de marfă acostate la cheiul vechi de piatră își prăjeau la soare trupurile uriașe. BART, S. M. 59. ◊ Expr. A-și prăji burta la soare = a nu face nimic, a lenevi. Ucenicul... era harnic, harnic grozav, de toată ziua își prăjea burta la soare. La TDRG. 3. Tranz. A încălzi minereurile în cuptoare speciale, la o anumită temperatură, inferioară temperaturii de topire, pentru a le modifica compoziția chimică și a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare.

A SE PRĂJI mă ~esc intranz. (despre persoane) A se expune acțiunii unei călduri puternice; a se arde. ~ la soare. /<sl. pražiti

A PRĂJI ~esc tranz. 1) (alimente) A prepara supunând acțiunii focului, în tigaie sau în ceaun (cu sau fără grăsime). ~ pește. 2) (minereuri) A încălzi până la o temperatură mai joasă decât cea de topire (în vederea uscării sau a prelucrării ulterioare). /<sl. pražiti

prăjì v. 1. a coace carne pe grătar, pe cărbuni; 2. a fierbe în unt; 3. a arde frigând: a prăji cafea. [Slav. PRAJITI, a frige].

prăjésc v. tr. (vsl. pražiti, prŭžiti, a frige, prŭga, pîrgă, sîrb. pržiti, nsl. pražiti, a frige; rus. prĕážiti, a prăji; ung. parázsolni, pörzsölni, a frige, párgolni, a prăji, perzselni, pergelni, a frige. V. prajă, pîrgă, pîrjol și frig 2). Frig într’o tingire (tigaĭe, tavă) în unt orĭ în unt-de-lemn vorbind de friptură saŭ unele prăjiturĭ saŭ frig într’un vas uscat (numit frigare saŭ prăjitoare), vorbind de cafea, năhut ș. a.

prăjit s. n.

prăjit s. n.

prăjit s. n.

mierte-fierte (pop.) s. f. pl.

prăji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjesc, 3 sg. prăjește, imperf. 1 prăjeam; conj. prez. 1 sg. să prăjesc, 3 să prăjească

mierte-fierte (pop.) s. f. pl.

prăji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjesc, imperf. 3 sg. prăjea; conj. prez. 3 să prăjească

mierte-fierte s. f. pl.

prăji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjesc, imperf. 3 sg. prăjea; conj. prez. 3 sg. și pl. prăjească

prăji (conj. prăjească)

PRĂJIT adj. 1. (rar) sfârâit. (Cartofi ~.) 2. fript. (Carne ~ în ulei.) 3. bronzat, înnegrit, negru, pârlit, (reg.) pârjolit. (Om ~ la soare.)

PRĂJIT adj. 1. (rar) sfîrîit. (Cartofi ~.) 2. fript. (Carne ~ în ulei.) 3. bronzat, înnegrit, negru, pîrlit, (reg.) pîrjolit. (Om ~ la soare.)

PRĂJI vb. 1. a frige. (A ~ un aliment în ulei.) 2. v. bronza.

PRĂJI vb. 1. a frige. (A ~ un aliment în ulei.) 2. a (se) arde, a (se) bronza, a (se) înnegri, a (se) pîrli, (înv. și reg.) a (se) păli. (Se ~ la soare, la mare.)

prăji vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA. USCA. ZBICI. ZVÎNTA.

prăji (prăjesc, prăjit), vb. – 1. A frige. – 2. A (se) arde. – 3. A (se) înșela. Mr. părjescu, părjire, megl. prăjǫs, prăjiri. Sl. pražiti (Miklosich, Lexicon, 656; Cihac, II, 285; Graur, BL, VI, 167), cf. bg. părža, slov. pražiti, cr. peržiti, alb. përžis, mag. perzselni. – Der. prăjeală (Munt., var. Olt. prăjilă), s. f. (prăjire, rîntaș, aliment prăjit); prăjitoare, s. f. (aparat de prăjit cafea); prăjitorie, s. f. (prăjire); prăjitură, s. f. (plăcintă, aliment dulce din făină; prăjeală).

PRĂJÍ vb. IV. În gastronomie, mod de a prepara un aliment, mai ales carne, prin introducere în grăsime încinsă; în expr. a prăji în tigaie sau la tigaie = a prăji în puțină grăsime, ulei sau unt, în special piese mici de carne sau legume, la foc viu (sin. a sota); a prăji în baie de grăsime = a prăji prin imersiune totală în grăsime încinsă un aliment natur, pane sau învelit în aluat; v. a căli.

prăjit, -ă, prăjiți, -te adj. (tox.) drogat, care se află sub influența narcoticelor.

a mânca răbdări prăjite expr. a răbda de foame.

a se prăji la lumânare expr. (adol., stud.) a muri.

prăji, prăjesc I. v. t. a păcăli, a înșela, II. v. r. 1. a se păcăli, a fi înșelat. 2. (tox.) a se droga.

răbdări prăjite expr. (glum.) nici un fel de mâncare, nimic de mâncare.

MIERTE-FIERTE subst. pl. (Cu sens neprecizat, într-o formulă rimată) Au dorit mierte-fierte: Cerul cu stelele, Raiul cu mirezmele. DELAVRANCEA, S. 98. O să-ți dau mierte-fierte (=o să-ți dau cine știe ce mîncări alese). CIAUȘANU, GL. - Formație spontană de la fierte (pl. lui fiert). Cf. GRAUR, E. 19.