2 definiții pentru prăznuitor
Explicative DEX
prăznuitor, ~oare a [At: MINEIUL (1776), 37v2/20 / P: ~nu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: prăznui + -tor] (Înv) 1-2 Care (se) celebrează Si: (îvr) prăznicitor (1-2).
Arhaisme și regionalisme
prăznuitor, prăznuitoare, adj. (înv.) care (se) celebrează, care (se) sărbătorește, care (se) serbează, care (se) prăznuiește.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: prăznuitor
prăznuitor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)