PRĂZNUÍRE, prăznuiri, s. f. Acțiunea de a prăznui și rezultatul ei. – V. prăznui.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRĂZNUÍRE s. 1. v. aniversare. 2. v. chef. 3. v. banchet.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
prăznuíre s. f., g.-d. art. prăznuírii; pl. prăznuíri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRĂZNUÍ, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A celebra un eveniment religios; p. gener. a serba, a sărbători, a ține o sărbătoare. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta; a benchetui, a chefui. – Din sl. prazdĩnovati.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A PRĂZNUÍ ~iésc pop. 1. tranz. (evenimente religioase) A marca printr-o solemnitate; a sărbători; a serba. 2. intranz. 1) A ține sărbătoare; a serba. 2) A petrece bând și mâncând într-o companie; a chefui; a benchetui. /<sl. prazdinovati
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRĂZNUÍ vb. 1. v. aniversa. 2. v. chefui.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
prăznuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăznuiésc, imperf. 3 sg. prăznuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. prăznuiáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
prăznuíre, prăznuiri s. f. 1. Acțiunea de a prăznui și rezultatul ei; sărbătorire, aniversare a unui eveniment religios, a unui sfânt etc.; p. gener. sărbătorire, aniversare; p. ext. laudă, preamărire, (reg.) prăznuială. 2. Masă mare, îmbelșugată (cu joc și lăutari) organizată cu ocazia unei prăznuiri (1) a unui eveniment important etc.; p. gener. ospăț, petrecere, chef; spec. praznic. [Var.: prăzduíre s.f] – Din prăznui.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink