prăvălitură¹ sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: prăvăli + -tură] 1-3 (Îrg) Prăvălire (1, 3-4). 4 (Buc) Povârniș. 5 (Buc) Loc abrupt. 6 (Buc) Arătură negrăpată.

prăvălitură² sf [At: ALR I, 1819/30 / Pl: ~ri / E: cf prăvărit] (Reg) 1 Urdă. 2 Brânză dulce de oaie.

PRĂVĂLITURĂ s. v. clină, coastă, coborâș, costișă, muchie, pantă, povârniș, pripor, repeziș, scoborâș, versant.

prăvălitură s. v. CLINĂ. COASTĂ. COBORÎȘ. COSTIȘĂ. MUCHIE. PANTĂ. POVÎRNIȘ. PRIPOR. REPEZIȘ. SCOBORÎȘ. VERSANT.

prăvălitură¹, prăvălituri, s.f. 1. (înv. și reg.) prăvălire. 2. (reg.) pantă, povârniș; loc abrupt, povârnit. 3. (reg.) arătură negrăpată.

prăvălitură² s.f. (reg.) urdă; brânză dulce de oaie.