2 definiții pentru prăvălitor
Explicative DEX
prăvălitor, ~oare [At: LB / Pl: ~i, ~oare / E: prăvăli + -tor] (Îvr) 1-2 a Care (se) prăvălește. 3 sm Lemn cilindric servind ca pârghie de ridicat greutăți.
Arhaisme și regionalisme
prăvălitor, prăvălitoare, adj., s.m. (înv.) 1. (adj.) care (se) prăvălește. 2. (s.m.) lemn cilindric servind ca pârghie de ridicat greutăți.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: prăvălitor
prăvălitor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)