PRĂVĂLÁTIC, -Ă, prăvălatici, -ce, adj. 1. (Pop.) Povârnit, abrupt, accidentat, pieziș. 2. (Rar) Care se răstoarnă, care se rostogolește, care vine la vale. – Prăvăli + suf. -atic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PRĂVĂLÁTIC ~că (~ci, ~ce) pop. 1) Care este gata să se prăvale; care se răstoarnă. 2) Care este situat în pantă; pieziș. /a (se) prăvăli + suf. ~atic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRĂVĂLÁTIC adj. v. abrupt, aplecat, drept, înclinat, oblic, perpendicular, pieptiș, pieziș, plecat, povârnit, prăpăstios, priporos, râpos, vertical.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prăvălátic adj. m., pl. prăvălátici; f. sg. prăvălátică, pl. prăvălátice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink