PRĂPĂSTUÍRE, prăpăstuiri, s. f. Faptul de a (se) prăpăstui; prăvălire, rostogolire, distrugere, moarte.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

prăpăstuíre, prăpăstuíri, s.f. (pop.) 1. rostogolire în adânc, prăvălire la mare adâncime. 2. (fig.; reg.) istovire sufletească.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

prăpăstuíre s. f., pl. prăpăstuíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRĂPĂSTUÍ, prăpăstuiesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) rostogoli la vale, a (se) prăvăli de la înălțime. ♦ Refl. (Înv.) A se pierde, a se prăpădi, a muri. 2. Refl. A se năpusti, a năvăli, a da buzna. – Din prăpastie.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

PRĂPĂSTUÍ vb. v. arunca, azvârli, năpusti, năvăli, prăvăli, precipita, repezi, rostogoli, sări, tăbărî, zvârli.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prăpăstuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăpăstuiésc, imperf. 3 sg. prăpăstuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. prăpăstuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink